Expediţii anterioare

Aconcagua (6962 m) - 2007

Aconcagua Poze Aconcagua

Expediţia a durat 3 luni şi a fost împărţită în două perioade: aclimatizarea şi ascensiunea vârfurilor. Clasic, aclimatizarea implică perioade lungi petrecute în tabăra de bază pentru adaptarea organismului la altitudine. Noi am realizat o aclimatizare activă prin ascensiunea a 4 vulcani Villarica 2940 m (Chile), Antuco 2979 m (Argentina), Lanin 3776 m (Chile / Argentina) şi Mirador del Morado – 4565 m (Chile). Aconcagua – 6962 m – situat în Argentina, este cel mai înalt vârf de pe continentul sud american. Există peste 30 de rute spre vârf din care noi ne-am propus să utilizăm ruta “Gheţarul Polonez”, o rută tehnică ce presupune escaladarea unui gheţar de 1000 m cu o înclinatie de 45°-60°. Pregătirile pentru expediţie au început o dată cu sosirea noastră în oraşul argentinian Mendoza de la poalele vârfului Aconcagua.

Primele zile le-am petrecut procurându-ne echipamentul necesar, mâncare pentru trei săptămâni şi am închiriat trei măgari pentru a ne transporta cele 160 de kilograme de bagaje.

Pe data de 21 decembrie 2006 am plecat cu autobuzul din Mendoza spre Puente del Inca (2700 m), punctul de intrare în Parcul Naţional Aconcagua. Taxa de intrare în parc ne-a costat 300 de dolari pentru 20 de zile. Următoarea zi am plecat spre tabăra de bază, de această dată fără autobuz, doar noi şi măgarii pe potecile prăfuite ale parcului naţional. Datorită distanţelor lungi de parcurs şi pentru a ne aclimatiza mai bine am avut nevoie de trei zile ca să ajungem în Plaza Argentina, la 4200 de metri.

Aclimatizarea pentru un vârf înalt se face treptat, petrecând un interval minim de timp la diverse trepte de altitudine, astfel încât organismul să se obişnuiască cu lipsa de oxigen şi presiunea scăzută. Lipsa de aclimatizare se manifestă prin dureri de cap, stare de oboseală iar în cazuri acute cu stări de vomă ce pot duce până la edem pulmonar. Astfel, pentru aclimatizare am petrecut încă o săptămână parcurgând de mai multe ori traseul dintre tabăra de bază şi tabăra 1 de la 4900 de metri. Abia pe data de 4 ianuarie 2007 ne-am mutat cu tot echipamentul în tabăra 2 aflată la 5800 de metri.

După câteva zile de aclimatizare şi aşteptare a vremii bune, luni, 8 ianuarie, am avut prima tentativă de a escalada vârful pe ruta „Gheţarul Polonez”, însă am reuşit să urcăm decât până la altitudinea de 6500 de metri, din cauza lipsei de oxigen şi a oboselii.

Nu am vrut să ne dăm bătuţi şi, în consecinţă, în următoarea zi am mutat tabăra pe traseul clasic, care este mult mai uşor decât cel ales de noi. În dimineaţa zilei de 10 ianuarie, pe o temperatură de minus 15 grade, am înfruntat timp de şase ore marea provocare, astfel că la ora 13 ne-am bucurat de priveliştea mirifică pe care ne-a oferit-o vârful Aconcagua.

Coborârea până la tabără a durat numai două ore, urmând ca în două zile să ajungem la şoseaua principală de la 2500 de metri unde ne-am îndopat cu hamburgeri şi coca-cola. Pe tot parcursul expediţiei am avut parte de vreme favorabilă, temperaturi foarte ridicate, doar într-o singură zi a nins.