Expediţia "Aproape de Cer"

 

Realitatea

 

Aş dori să le mulţumesc din nou tuturor celor care ne-au sprijinit, pentru că, în afară de sponsori, au mai fost şi multi alţii (care au făcut posibilă sau) cărora le datorăm faptul că acum ne aflam aici...într-o ţară extraordinară în mijlocul munţilor pe care ii visam de o viaţă...
În primu rând mamei mele, care înţelege cel mai bine ceea ce fac, care m-a susţinut în toate expdiţiile şi care m-a ajutat enorm de mult în căutarea de sponsori. Îi mulţumesc "lu' Miha din Severin", careia i-am dat o grămadă de bătaie de cap, lui Doru Panaitescu, Răzvan Demetrian şi Liana Anghelescu, cei care ne-au adus cu un pas mai aproape de principalii sponsori.
Zilele astea în Kathmandu ne-am întâlnit cu Horia Colibăşanu, Alex Găvan şi Ticu Lăcătuşu, proaspăt întorşi din diferite expediţii, cărora le mulţumim pentru informaţiile preţioase.

Ne-am hotărât. Plecăm în Pakistan. Astăzi ne-am luat viza de la ambasadă, acea mică formalitate care pentru cealaltă expediţie a însemnat amânarea ascensiunii.
Cu viza în buzunar putem începe pregătirea expediţiei din Pakistan.
Echipamentul va trebui să ni-l cumpărăm de aici din Kathmandu, deoarece în Islamabad nu se gasesc mai deloc magazine sportive, mâncarea de altitudine la fel.
Deorece formalităţile pentru permisul de vârf durează aproape o lună, plecăm din nou pe munte pentu a rămâne aclimatizaţi.

 

1 iunie

Şerpaşii ar fi spus "Muntele nu ne-a vrut acolo în 2008"

La aproape două luni de la plecarea din ţară, după multe planuri, după eforturi susţinute şi multe, multe întâlniri cu potenţialii sponsori, după multe clipe de mare bucurie dar şi de tristeţe, suntem nevoiţi să ne despărţim de gigantul himalayan, Everest. O despărţire scurtă, însă.

Ar fi lipsit de sens acum să începem căutarea şi explicarea motivelor care nu ne-au permis să încercăm să atingem performanţa unui summit la 8848 (unii spun chiar 8850) metri. Am făcut tot ce ne-a stat în putinţă să ducem la bun sfârşit această expediţie, chiar dacă - dacă se poate spune aşa - nu ne-am luat toate măsurile de precauţie, nu am avut planurile B,C,D etc. Nu ar fi avut sens, oricum.

De la ultimul mesaj am încercat să ne păstrăm aclimatizaţi şi am stat aproape două săptămâni păstrând speranţa că vom obţine acea viză care ne-ar fi permis ascensiunea pe partea tibetană, însă, aşa cum ar fi spus şerpaşii, "muntele nu ne-a vrut acolo". Tibetul rămâne închis până la terminarea Jocurilor Olimpice. Aşa cum a fost şi pe perioada trecerii torţei olimpice spre summit, aşa cum este şi acum, după 10 mai - dată la care se preconiza deschiderea graniţelor.

Suntem printre sutele de alpinişti, bărbaţi dar şi multe femei, pentru care Everestul a devenit, daca nu mai dificil, cel puţin mai greu de atins - ca şi când vitregiile şi dificultăţile la care e supus cel care îşi pleacă fruntea în faţa muntelui nu ar fi fost de ajuns.

Le mulţumim prietenilor, sponsorilor şi partenerilor, pentru înţelegere şi ne-am dori să rămână alături de noi - aşa cum vom rămâne şi noi alături de ei în 2009, când vom reveni aici pentru a continua ceea ce am început anul acesta.

Ne vom întoarce acasă, poate. Sau, dacă demersurile noastre vor avea un ecou, vom încerca unul din cei 5 opt-miari ai Pakistanului: Broad Peak, Gasherbrum I, Gasherbrum II, Nanga Parbat, K2.

Vă mulţumim tuturor că aţi fost alături de noi! Şi sperăm să fiţi alături de noi în toate încercările de a face un pas înainte către acel summit, uneori parcă prea departe.

 

Cu drag,

Thea, Mircea şi George.


 

Boddhanath Temple- Kathmandu

14 mai 2008

Jocurile Olimpice 2008. Ascensiune chineză pe Everest. Muntele închis pentru alpiniştii străini.

La zile bune după ce flacăra olimpică a atins Everestul, China încă nu a hotărât să reacorde vizele de ascensiune. Am fost la Ambasada Chineză din Kathmandu şi nu am primit niciun răspuns concret. Aşa că am hotărât să facem aclimatizare - cât se poate spune - în Langtang, cât mai sus. E tot ce putem face, neavând permisiunea să ajungem în tabăra de bază.

Suntem foarte dezamăgiţi de felul în care au decurs lucrurile - legat de permisiunea de ascensiune şi de condiţiile impuse celor care doreau să escaladeze anul acesta Everestul pe partea chineză. Încă avem mari speranţe că lucrurile se vor schimba foarte curând.

Sper ca următorul articol să fie "Avem viza de China!".

Monkey Temple - Kathmandu29 aprilie 2008

Din nou în Kathmandu

...aglomeraţie... claxoane... culori... lume... multă lume... şi maimuţe... Şi-am făcut şi galerie foto pentru Himalaya. Şi avem şi partenerul nostru principal, Realitatea TV, pe un cinci miar.

Când am ajuns în Nepal, şansa ca vârful să fie deschis după data de 10 mai era de 10%. Acum însă, după ce ne-am întors din trekking, şansa a crescut la 90%. Flacăra olimpică a ajuns în tabăra de bază iar chinezii aşteaptă vremea bună pentru a urca cu ea pe vârf. Aşa că şi noi aşteptăm în continuare să primim permisiunea de a intra în Tibet.

Ultima oră Tibet - mulţumim Everestnews

Kathmandu...Kathmandu

Dupa 2 zile de caniculă în Kathmandu, plecăm într-un trekking de aclimatizare în Parcul Naţional Langtang.

Aici un articol (SOS prin SMS din Himalaya) care completează starea de spirit din jurul Everestului...


15 aprilie 2008 - "Namasté. Am ajuns in Nepal!!! Este o lume de vis... Suntem exact în locul care trebuie... mi-au dat lacrimile aseară...

De cât timp aşteptam să ajungem aici...
[...]poimâine vom pleca într-un trekking (n.r. - drumeţie) în regiunea Langtang. Thea şi Mircea."


15 aprilie 2008 - Thea şi Mircea ar trebui să fie în Kathmandu. Aşteptăm cu nerăbdare veşti de la ei. Şi analizăm vremea din Kathmandu...


14 aprilie 2008 - "Am ajuns aseară în Bahrain - la Manama, pentru că legătura cu Kathmandu o aveam abia următoarea dimineaţă, am primit cazare, transport şi viza inclusă în preţ.

Acum suntem din nou pe aeroport şi asteptăm avionul spre Nepal..."


Pregătiri, ultime verificări.

13 aprilie 2008 - Thea si Mircea au plecat azi dimineaţă la ora 8:35 de pe aeroportul Otopeni, spre Kathmandu (Nepal), unde vor ajunge mâine după-masa la ora 17:45 ora locală.

Şi un mesaj de ultimă ora de la Thea:

"Dragii mei,

Vreau pe aceasta cale să le mulţumesc tuturor sponsorilor, pe care aş prefera să îi numesc în continuare prieteni, deorece fără ajutorul vostru această expediţie nu ar fi fost posibilă... şi tuturor celorlalţi care m-au sprijinit în acest proiect. Vă mulţumesc din suflet că aţi crezut în acest vis şi m-aţi adus cu un pas mai aproape de el...

Persoana căreia îi datorez cele mai multe mulţumiri este dl. Sorin Ovidiu Vântu, cel care a făcut diferenţa între a fi gata de a renunţa şi a zbura astăzi spre Himalaya.

Ştiri din expediţie vor fi postate pe www.thea-vid.ro, iar filmări pe Realitatea TV.

Să ne revedem cu bine,
Thea Vid"